Radicalii Liberi şi Antioxidanţii
20 iunie 2010 | 
Autor: Radicalii liberi sunt atomi supraîncărcaţi, molecule sau compuşi care, lipsindu-le un electron, devin instabili. Ei “fură” un electron de la diverse macromolecule (ADN, ARN, proteine) pentru a se stabiliza chimic. Furtul de electroni produce o reacţie în lanţ, procesele celulare normale se transformă într-un adevărat haos care, în cele din urmă, dereglează funcţionarea normală a celulei. Scăpată de sub control, reacţia se perpetuează…
O celulă umană mutilată în acest fel la nivel molecular îşi pierde funcţiile de bază, transformându-se într-o sursă de radicali liberi, gata să atace alte celule, denaturându-le şi acestora funcţiile. Se generează, treptat, un lanţ necontrolat de reacţii biochimice dăunătoare pentru organism, cu repercusiuni foarte grave în timp. Îmbătrânirea este, prin urmare, nu un proces cronologic cauzat de trecerea timpului, ci mai curând un proces biologic determinat de viteza cu care radicalii liberi îşi fac simţită prezenţa în organism, distrugând celulele, atacând ţesuturile şi afectând funcţiile vitale. Celulele corpului nostru suferă zilnic atacuri incontrolabile ale radicalilor liberi. Dacă celulele sunt incapabile de a se opune printr-o apărare eficace, deteriorările care rezultă, provoacă maladii şi îmbătrânire rapidă. Unul dintre efectele cele mai nefaste ale radicalilor liberi este atacul lor asupra membranelor celulare, printr-un proces de peroxidare lipidica. Radicalii liberi agresează, de asemenea, diverse proteine, în special cu acţiune enzimatică. Când proteinele ţesutului protector sunt atacate, spre exemplu, pielea îşi pierde elasticitatea şi formează riduri. Dar atacul se poate extinde spre centrul celulei, la nucleu, afectând chiar informaţia genetică din ADN, ceea ce poate duce la mutaţii şi cancerizare. Radicalii liberi din corpul nostru provin de la rezidurile toxice ajunse în organism din mediul înconjurător. Dar şi organismul însuşi produce partea sa de radicali liberi în procesul de funcţionare. Practic, toate procesele metabolice, mai ales cele implicate în producerea de energie, produc o cantitate de radicali liberi în calitate de reziduri. Acest lucru se întâmplă pentru că mecanismele generatoare de energie ale organismului depind de utilizarea minunatei molecule dătătoare de viaţă, oxigenul. Organismul practic “arde” anumiţi nutrienţi pentru generarea energiei la fel ca arderea benzinei într-un automobil. Procesul de transformare a carburantului în energie prin legarea chimica a oxigenului se numeşte “oxidare”. Chiar şi organismul nostru nu-şi arde (sau oxidează) complet combustibilul. Unele produse nocive de oxidare parţială a hranei cu scop energetic sunt radicalii liberi, echivalenţii în organism ai smogului din atmosfera. Radicalii liberi generaţi în interiorul organismului dăunează membranei celulare la fel ca şi cei declanşaţi de mediul poluat. Din fericire, organismul are un sistem propriu pentru a minimaliza daunele aduse de poluanţii toxici, de procesul vital de oxidare, de infecţii şi substanţe otrăvitoare. Această protecţie este doar o parte a sistemului imun ce anihilează atacul virusurilor şi a altor agresiuni. O parte specială a protecţiei de radicali liberi şi rezidurile oxidării este asigurată de acţiunea sinergica a unor elemente nutritive şi enzime specifice, numite antioxidanţi.
Antioxidanţii elimină radicalii liberi! Antioxidanţii sunt o clasă de elemente nutritive, care au rolul de a împiedica oxidarea altor compusi. Altfel spus, radicalii liberi produşi de oxidare şi care au acţiune asupra celulelor organismului sunt neutralizati de antioxidanţi. Recentele studii medicale au arătat că antioxidantii pot, de fapt, inactiva radicalii liberi şi pot chiar opri apariţia unor boli, având un rol important în încetinirea procesului de îmbătrânire. În organismul uman există un echilibru permanent între cele doua familii chimice, antioxidanţii eliminând în permanenţă radicalii liberi în exces. Un dezechilibru între antioxidanti şi radicalii liberi poate fi legat de lipsa de antioxidanţi în alimentaţie sau poate fi generat de factorii exteriori, care pot antrena creşterea cantităţii de radicali liberi. Aceşti agenţi exteriori sunt: ţigările, alcoolul, poluarea, expunerile prelungite la soare, medicamentele. În prezent, se estimează că peste 200 de maladii sunt legate de acest dezechilibru dintre radicalii liberi şi antioxidanţi: arterioscleroza, trombozele coronariene, hemoragiile cerebrale, senilitatea, cataractele, pancreatitele, artritele cronice şi maladia Keshan specifică deficienţei de seleniu. Pe de o parte, radicalii liberi sunt cauza directă a unor maladii, iar pe de alta parte agraveaza maladiile deja instalate, existente. Deşi cercetările sunt destul de contradictorii în această privinţă, maladiile cardiovasculare sau cancerul sunt legate de excesul de radicali liberi. Ce rol au şi unde se găsesc antioxidanţii? Metaforic vorbind, fiecare clipă a existenţei noastre este un dans elegant între viaţă şi moarte al radicalilor liberi şi al antioxidanţilor. Atunci când radicalii liberi conduc dansul, lumea ştiintifică vorbeste despre “stres oxidativ”, însă o armată de antioxidanţi bine dotată şi activă va limita pagubele produse de radicalii liberi. Când antioxidanţii conduc dansul, atunci suntem sănătoşi, strălucim şi emanăm siguranţă şi echilibru.
Seleniul este cel mai important antioxidant, fiind factorul cheie al uneia dintre cele mai importante enzime zdrobitoare de radicali liberi din organism. Seleniul preîntâmpină carenţele de vitamina E şi invers, fiind necesar ca ele să fie luate împreună. Este conţinut în carne slabă de vită, rinichi, peşte, ouă, varză, fasole uscată, tărâţe de grâu, ţelină, usturoi, mazăre.
Vitamina C preîntâmpină infecţiile bacteriene şi reduce efectele potenţialilor alergeni, împiedicând oxidarea vitaminelor A, E şi a unor componente din complexul B. Vitamina C este importantă în sistemul de regenerare a organismului la nivel celular. Este adânc implicată în funcţionarea corectă a sistemului imunitar. Se găseşte în măceşe, fructe de cătină albă, citrice, ardei, varză, conopidă, brocoli, mure, zmeură, legume verzi, roşii şi cartofi.
Vitamina E protejează vitaminele B şi C împotriva oxidării. Este o vitamina esenţială, un antioxidant puternic ce previne deteriorarea lipidelor şi a uleiurilor esenţiale. Experimentele au arătat că vitamina E reduce daunele produse de componenţii fumului de ţigară şi smogului. Are capacitatea de a se uni cu oxigenul, împiedicând transformarea lui în peroxizi toxici pentru organism. Exercită acţiune antipoluantă asupra plămânilor şi este un factor de protecţie împotriva cardiopatiilor ischemice. Vitamina E este prezentă în ulei vegetal (de preferinţă presat la rece), soia, porumb, unt, ouă, ficat, varză de Bruxelles, verdeţuri, spanac, germeni de grâu, cereale integrale.
Vitamina A este un antioxidant natural care protejează mucoasele gurii, ale nasului, gâtului şi plămânilor. Apără plamânii de acţiunea nocivă a fumului de ţigară şi a smogului. Împiedică oxidarea vitaminei C. Se găseşte în morcovi, spanac, legume de culoare galbenă şi verde închis, ficat, untură de peşte, unt, ouă, lapte şi produse lactate.
Vitamina B ajută la menţinerea sănătăţii membranelor mucoase ale sistemului respirator. Asigură o barieră naturală în calea infecţiilor. Se găseşte în banane, morcovi, mere, cartofi.
Zincul dirijează şi supraveghează buna desfăşurare a proceselor fiziologice şi întreţinerea sistemelor enzimatice şi celulare. Este esenţial pentru sinteza proteinelor şi ajută la menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului. Zincul se află în fructe de mare, carne, ficat, germeni de grau, drojdie de bere, seminţe de dovleac, legume de culoare verde, ouă, lapte degresat.
Polifenolii (flavonoide şi taninuri) sunt conţinuţi în fructe şi legume, vin roşu, ceai verde.
Scris în 
Etichete: